Un coach bun se bucură să devină inutil! 𝗗𝗮, 𝗮𝗶 𝗰𝗶𝘁𝗶𝘁 𝗯𝗶𝗻𝗲.

Rămâi până la sfârșit să vezi de ce.

Orice proces serios de coaching, condus de un coach care a studiat niște ani ca să poată face din asta o profesie, se uită la 𝗶̂𝗻𝘁𝗿𝗲𝗴𝘂𝗹 𝘀𝗶𝘀𝘁𝗲𝗺 𝗮𝗹 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲𝗶 care vine să facă coaching, și nu doar la speța în sine.

Pentru că nu e aproape niciodată doar despre aia.

Pentru că dacă ar fi doar despre o arie din viața noastră, ar fi simplu și am găsi soluții, motivație, curaj, forță si n-am mai avea nevoie de coaching.

Aspectele vieții noastre se întrepătrund și ce ne face să ajungem la copleșire emoțională, epuizare fizică, “la capătul puterilor”, este că nu am identificat încă acea soluție care împacă toate întrepătrunderile astea.

De exemplu, să zicem că vrei sa dobândești independență financiară.

Câteva soluții ar fi să economisești, să investești economiile în ceva lucrativ, imobiliare, bursă, sau asigurare pentru bătrânețe, să devii antreprenor, soloprenor, să ai un al doilea job în timpul liber.

Probabil vă mai vin idei.

Deci nu e despre că n-avem inspirație despre cum s-ar putea dobândi.

Dacă nu ai cum sa economisești, dacă nu știi cum să investești înțelept, dacă nu ai timp de al doilea job?

Atunci mergi în profunzime și vezi ce ai de tăiat, refinanțat, de învățat, de delegat, externalizat.

Dar dacă să economisești este un demers cu care partenerul/partenera tău/ta nu e de acord?

Dacă tu vrei mai mult, dar ei/lui îi e bine exact așa și nu vrea sa facă nicio schimbare?

Dacă vrei sa fii antreprenor, dar iți e teamă de eșec? Dar dacă iți e de fapt teamă de succes?

Dacă să faci încă ceva pe lângă job înseamnă că ai nevoie de ajutor de la părinți, care știi că nu ți-ar crește copilul așa cum crezi tu că e cel mai bine?

Dacă ai un istoric de lucrat peste program și acum pur și simplu nu mai vrei să o faci pentru că vrei sa folosești timpul ăla pentru tine, dar asta s-ar putea transforma în a rămâne fără job, sau cel puțin în consecințe de ordin financiar – fără bonus, fără majorare salariala, adio promovare?

Astea sunt doar câteva exemple de complicații, care pot apărea chiar toate o dată.

Atunci ai nevoie de un coach.

Pentru că suntem ființe complexe.

Pentru că viața e complexa.

Pentru că atunci când sunt prea multe, nu mai reușim să punem structura și ordine in haos, drept pentru care alergăm bezmetic fără claritate încotro.

Și poate vom reuși să atingem niște obiective, dar departe de a le atinge pe alea cele mai importante si cu siguranță cu impact nedorit în alte zone ale vieții noastre.

Ce face un coach bun este sa ghideze procesul asta de identificare a obiectivelor, de prioritizare, de aliniere a lor la valorile si identitatea proprie, de așezare a lor in întreg sistemul nostru – familie, job, sănătate, resurse financiare, prieteni, timp liber, cariera viitoare –, de căutare de soluții care sa conducă spre obiective, de găsire uneori a unui compromis acceptabil.

Ce mai face un coach bun este să nu lase procesul aici.

Până aici e 80%.

Dar de aici încolo sunt 𝐚𝐜𝐞𝐢 𝟐𝟎% 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐚𝐜 𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭𝐚 între succes si încă o încercare eșuată.

Orice plan de acțiune, cel mai bun din lume, are nevoie de 2 elemente suplimentare: disciplina în implementare și consecvență in acele zile când urăști tot, și plan, și idee, și pe coach, și pe tine, și planeta, și pe cine a făcut-o 😤 😊

Așadar, un coach bun se asigură că ai stabilit deja:

➡️ cum vei acționa consecvent,

➡️ de ce o să-ți vină cel mai probabil să renunți (de câteva ori),

➡️ și ce vei face atunci când o să-ți vină să lași totul baltă.

Măcar până în faza asta trebuie condus un proces de coaching.

Altfel, incomplet fiind, rezultatele nu vor fi cele așteptate, persoana care a intrat în procesul de coaching va fi nu doar nesatisfăcută, dar ar putea ajunge să se învinovățească, să capete o percepție negativă despre propria persoană, să-i scadă respectul de sine, încrederea în propriile forțe, caz în care procesul de coaching nu doar că nu a ajutat, dar a făcut rău.

Bineînțeles, în mod ideal, un coach bun mai însoțește o perioadă clientul până când acesta a deprins rutinele potrivite, a aliniat elementele în sistem, a găsit soluții care funcționează ca să mențină consecvența.

Apoi se retrage discret, împlinit că a contribuit la a face viața unui om mai bună.

Nu-și face clientul dependent de el. Ci se bucură că a devenit inutil.

Pentru că scopul unui coach bun nu e să te țină agățat.

Este să te ajute să zbori. 🕊️