În genunchi, copile! Cu pioșenie.

Vara asta a fost plină. Plină de iubire, plină de conectare, plină cu descoperiri, plină cu încântare față de natură, de viață bucuroasă, plină de recunoștință că sunt mamă, mama acestui copil minunat, de apreciere că primim în dar atenția, grija, iubirea tatălui și soțului ce ne însoțește în călătorie și ne completează experiențele desăvârșindu-le.

Am început aventura devreme, plecând de 1 mai dincolo de Plaiul Foii, într-o sălbăticie pură, o natură neatinsă, un aer ce îmi spunea ca acolo precis aș pus trăi 100 de ani, asta după ce m-aş fi obișnuit cu liniștea și bezna absolute ce se lăsau pe la ora 9. Am experimentat multe ore în mașină doar noi două, ocazie cu care am descoperit jocuri noi de alungat plictiseala, am învățat că deși mai e un pic până la destinație, dacă e nevoie de pauză, se oprește roata și gata, am încetinit și vorbit cu oițele și căprițele pe limba lor, am vorbit despre de ce nu va apărea un urs din pădure în fața mașinii după ce am văzut o căprioară în lumina farurilor 😊, și în toate astea am reușit și să stăm în scaun, protejate de centuri. Într-o zi ne-am văzut cu prietene dragi, am petrecut ceva timp de calitate la o minunată librărie din Sibiu ce pune la dispoziție și loc de joacă kinetic și gustări pentru copii, astfel că mamele au avut timp de povestit în tihnă. Minunat și Castelul Zânelor din Porumbacu.

Iunie a fost și ea plină. Vacanța în Bulgaria, atent aleasă de al nostru tătic a fost relaxantă, foarte distractivă și cu descoperiri: gusturi noi, artă teatrală în limba franceză, stil de viață altfel, delfinariu, reîntâlnirea cu deliciile de la Happy, și un strop de rușine când au apărut mamele românce în costum de baie în restaurant, îndemnându-şi odraslele să pună multă înghețată în farfurie, că doar de aia sunt la All Inclusive. Împreună la Bountyfair la Casa Universitarilor am creat vase de lut, coroniță de tigroaică, ne-am dat în hamac și Raluca de la Rou’Atelier m-a încântat cu tricoul și povestea lui. A urmat lecția demonstrativă de balet care nu s-a lăsat cu impresii prea plăcute de nicio parte. Iar serbarea de sfârșit de grădiniță a fost emoționantă până la lacrimi, de data asta de ambele părți, de toate trei părțile defapt, chiar și tati avea ochii umezi de bucurie. Teama separării definitive de prieteni, teama despărțirii de jucării și joacă, teama de școală și necunoscut mai pregnante decât mă așteptam, iar preaplinul de fericire din suflet la vederea îngerașului cântând și recitând mult mai copleșitor decât credeam că pot stăpâni. Dar până la urmă le-am lăsat libere pe toate emoțiile și am vorbit despre ele mai târziu, după ce ne-am bucurat de prăjituri. Și după ce nu am avut nicio problemă să ținem puiul în brațe când a zis că nu mai vrea să cânte, cu vocea tremurândă și lacrimi în ochișori. Păi, doar serbarea asta trebuie să bucure copiii, nu să bifeze așteptări ale unor adulți.

În iulie iar plimbare, iar conectare, iar descoperire. Și când planifici un concediu, chiar și scurt, cu gândul la cum să ai cât se poate de mult din toate, asta se simte. În confort, în timp folosit din plin, cu perioade intense de explorare, învățare, urmate de bine meritate pauze de răsfăț și odihnă în natură caldă. Un loc unde m-aş întoarce oricând pentru sentimentul plăcut pe care îl creează gazda primitoare și locația de extrem bun gust este Casa poienii din Brașov. Minunat. Fiind aici, nu aveam cum să nu trecem în vizită pe la dinozauri. Ce putem face oare ca să existe mai multe locuri ca ăsta pentru fericirea ce am văzut-o pe fețele tuturor copiilor. Apoi, pe la jumătatea zilei, ne-am lansat înspre mult așteptata aventură în lumea animalelor în mediul lor firesc, la Ferma de sub Penteleu. Greu de găsit. Nicio problemă, firesc că nu e ușor accesibil. Ei, dar când am văzut podul din lemn pe care trebuia să traversez un râu învolburat cu pietroaie multe, eu am zis „nu mă mai joc”. Dar cum să scot vreun sunet, că doar nu voiam sa transmit puiului din fricile mele. Și am trecut și podul. Înăuntru, bucăți de natură neatinsă, bucăți de pământ lucrat cu grijă, flori sălbatice, căpșuni în pârg, dovleci și fasole urcând pe araci. Întâmpinați cam stângaci, întrebați dacă avem cazare acolo (nuuu, am nimerit și noi așa, din întâmplare, tocmai la voi), am fost apoi conduși către o cameră superbă. Mobilier alb crem din lemn masiv, un loc absolut mirific de îmbietor la fereastră, tocmai bun de citit între perne la căldură, un pătuc de copil cuibărit într-un colțișor. Și camera și baia emanau un aer de vechi, de vremuri apuse, oferind foarte subtil confortul zilelor noastre. Aici am tras cu arcul, am construit căsuța de păsărele, am văzut oițe, căprițe, văcuțe, măgăruș, iezişori, am băut lapte proaspăt muls, ne-am plimbat cu calul, am mâncat gogoși pufoase la focul de tabără, acompaniate de un vin alb foarte bun. Și am dormit foarte bine. Apoi, cum era, în mijlocul verii, să nu ajungem la mare? 😊 Ar fi fost complet greșit. Drept pentru care, am pornit spre ea. Nisip fin, apă caldă, și mică, perfectă de bălăceală. Am bifat și plimbare cu şalupa, în care mă liniștea Ema că nu are de ce să-mi fie teamă că am vestă 😂, nu mă pot îneca. Am mai fost într-un weekend și până la Happy în Ruse și puiul a cerut singură apă in engleză și corect și politicos. Proud mummy ☺

Iar august…ce august intens…cu proiecte noi la serviciu, diverse și solicitante, lucrând de acasă, pui mic ce o dată ce a înțeles asta, nu a mai vrut la grădi; doar că nu știa că mami stă foarte mult la telefon și laptop. Drept urmare, mami a trebuit în unele zile să facă tot alergând și cu ochii pe ceas. Și cumva, totul a fost bine. Apoi, am apreciat enorm pauza de weekend lung la munte. Am vrut să mergem cu cortul. Apoi cu rulota. Pregătirile toate acolo, liste de pe site-uri de specialitate, echipament, copil entuziasmat. Am stat la pensiune 😂😂 Durău este o stațiune slab pusă în valoare, ca multe altele. Nouă ne-a oferit exact ce căutam. Cazarea într-o pensiune nouă găsită când eram cu bagajele la ușă, după ce renunțasem să închiriem rulota, a fost excelentă: aproape de munte, miros plăcut de lemn, pisicuțe drăgălașe, bune partenere de joacă, un restaurant bun chiar peste drum pentru când nu mai puteam nici măcar să ne punem masa, cu un pârâu susurător traversând curtea, gazde primitoare, discreție și disponibilitate în proporțiile ideale, nimic de reproșat. Ah, ba da…niște viespi peste tot, în toată stațiunea defapt, doar în pădure am scăpat de ele. Dragul de îngeraș a fost curioasă, deschisă, bucuroasă de fiecare ocazie de a mai afla ceva, fie că a fost despre zimbri, mufloni, răzeși, Sadoveanu, Creangă, Ozana, croitori, bondari, șoimi, pițigoi, guşteri, drumeții, dozarea efortului, a fost curajoasă și rezistentă, înțelegătoare, conștientă și perseverentă în ziua când am mers 8,5 km cu diferență de altitudine de cca 800m. Impresionant. O premieră și pentru noi, și ne asteptam că o s-o ducă unul din noi în spate sau în brațe. Niciun minut nu a fost irosit în van. Am exploatat tot ce puteam face fără să ne împingem spre epuizare. Corp, minte, spirit active, prezente, conectate. După încă o săptămână plină, dar plină de muncă, am încununat vara cu vacanța în Grecia. Am ales simplitate ca să decidem noi ce și când mâncăm, unde facem plajă, etc. Parcă spre sfârșit am simțit nevoia de un plus de confort, dar ne-am umplut timpul și cu altceva decât plajă, mâncare, cameră și a fost foarte bine. Am descoperit lacul Mavrobara, ce găzduiește două specii rare de broaște țestoase și o specie de pește roșu, destul de mare, l-am văzut noi ☺. Înot, bălăceală, plimbare, arici în talpă la tati, adormit in restaurant, mulți creveți, multă brânză și legume, yummy, accesorii pentru bucătăria noastră cu aer mediteranean, am vrut și Jumbo că voia puiul rechizite și oricum era înnorat, am gustat măsline crude, nu bun :)) Îngerașa nu contenește să mă îmbete cu fericire prin curajul, naivitatea, puritatea, inteligența, blândețea ei. Partenerii săi noi de joacă într-o zi, fată și băiat mai mari, încercau să-şi facă în ciudă unul altuia prin intermediul atenției Emei, pe care voiau să o atragă de o parte sau de cealaltă. Admirabil cum s-a jucat și a relaționat în același fel cu amândoi până seara, făcându-se că nu observă jocurile lor de putere, deși cântărea bine fiecare răspuns. Iar asta nu poate decât să îmi umple sufletul de toate resursele de care e nevoie ca să fiu cea mai bună variantă a mea, pentru ea.

Felicitări copil drag. Bravo. Îngenunchez în fața magiei sufletului tău.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.