Caracal va trece – dar noi ce facem?
De fiecare dată când se întâmplă să aflăm de cazuri din astea, care nu sunt singulare, realizăm că există, că ni s-ar putea întâmpla și nouă sau mai rău, copiilor noștri. Și ne apucă furia, revolta, acuzăm, vrem dreptate, să plătească cineva pentru ce a trăit copila aia.
Dar cazul Caracal va trece cumva. Că e doar Dincă și cum îl mai cheamă, că e rețea, într-un fel va trece. Și revolta noastră se va stinge și ea. Dar oricine va plăti acum și oricât am striga, asta nu va schimba ce se poate întâmpla mâine. Pentru acest „mâine” aș vrea eu să facem ceva.
Mi-e teamă că nu se va schimba un sistem întreg, nici pe departe o cultură a unei țări peste noapte sau în câțiva ani, până când copilul meu va fi la vârsta la care nu va mai merge însoțită oriunde, nu mă pot baza pe asta. Și mă tot gândesc de câteva zile ce pot face eu ca să-mi protejez copilul, ce instrumente am la dispoziție, ce o pot învăța, ce nu o pot învăța eu dar o pot învăța alții. Și îmi trec prin minte tot felul de scenarii în care ea procedează cumva să se apere, de la karate la box, de la spray paralizant la aparate cu electroșocuri. Dar ceva se întâmplă cu fiecare scenariu – niciunul nu este imbatabil, în oricare e ceva ce s-ar putea întâmpla care să desființeze apărarea ei. Mă cuprinde o frică teribilă atunci, mi se face inima mică de tot, cât un purice, pulsul o ia la goană, palme transpirate. Și atunci mă apuc de ceva prin casă repede ca să-mi mut gândul.
Tot gândindu-mă, am adunat gândurile astea în ceea ce am numit ghidul Cum să nu devii o victimă a violenței. Un ghid menit inițial pentru copii, dar aplicabil în mare parte și nouă, femeilor, în mult mai mică măsură și bărbaților.
Cum să nu devii o victimă a violenței!
- Cum să eviți să ajungi într-o astfel de situație
- Ce faci când crezi că o agresiune este iminentă
- Ce faci dacă ești/ai fost agresată
Cum să eviți să ajungi într-o astfel de situație? – prevenirea prin educație
Ce putem face noi astăzi, ce îi putem învăța pe copiii noștri, în special pe fetele noastre, ca să le protejăm de la ajunge în situația de a fi agresate?
Putem să purtăm discuții valoroase, fundamentale, cu ai noștri copii încă de când sunt mici. Când încep să aibă întrebări, când își explorează corpul, atunci a venit momentul să construim o bază sănătoasă pentru ce va urma în viața lor ca și dezvoltare firească, dar și ca potențiale riscuri. Dacă nu știm exact cum să facem asta, avem astăzi resurse multiple: cărți pentru noi, cărți pe care să le citim lor, blog-uri, grupuri de părinți, comunități care oferă. Pun aici un ghid dezvoltat de A.L.E.G. Romania în care puteți găsi „o serie de sugestii, precum și cu referințe către materiale utile, care să te ajute să vorbești cu copilul tău într-o manieră pozitivă.”
Ce putem să le spunem copiilor noștri, ce îi voi spune eu fetei mele:
- există oameni răi, oameni bolnavi care pot vrea să-ți facă rău, ăsta este un fapt
- mergi întotdeauna pe străzi luminate, circulate, de preferat însoțită
- gândește-te la drumul cel mai sigur către destinația ta și alege-l pe ăla
- nimeni nu are dreptul să îți vorbească altfel decât respectuos și decent
- nimic din ce ai face tu nu îi dă dreptul cuiva să te agreseze. Cu toate astea trebuie să fii conștientă de lumea în care trăiești – o lume în care unii cred că fusta sau formele tale sunt cele care provoacă. Acceptă că există această viziune, dar fii convinsă că este una greșită, una bolnavă
- mergi întotdeauna dreaptă și sigură pe tine, nu te teme să te uiți în ochii un om care te privește bolnav și să-i transmiți că ești mai puternică decât el
- învață tehnici de autoapărare, e necesar să știi cum să parezi o palmă/un pumn sau cum să neutralizezi un atacator. Chiar dacă nu vei ajunge niciodată să folosești aceste tehnici, te va ajuta simplul fapt că nu te vei simți neputincioas/ă
- când te urci într-o mașină (taxi, uber, bolt, yango, ia-mă nene), trimite-ne un sms cu numărul, marca si culoarea mașinii. Fă asta mereu
- atunci când ajungi într-un loc unde vei petrece timp, dă-ne un Share location. Nu, nu vrem să te controlăm, vrem doar să te putem găsi cât se poate de repede dacă ar fi nevoie
- în cazul în care te afli într-un grup sau într-o locație unde începi să nu te mai simți în siguranță, dă-ne de veste imediat
- nu consuma droguri
- nu te ameți/îmbăta, nu e nevoie de asta ca să te simți bine. Oricând simți să-ți amorțești simțurile, altceva nu e în regulă.
Ce faci când crezi că o agresiune este iminentă? – încă sunt șanse să eviți agresiunea
Copiii noștri trebuie să fie capabili să identifice o agresiune iminentă, să nu fie surprinși, șocați pentru că în panică creierul lor va concentra resursele unde știe el de la strămoși, dar s-ar putea să nu poată nici fugi prea tare, nici să dea cu pumnii bine și opțiunea freeze nu ajută deloc.
Când e limpede că o agresiune e iminentă?
Dacă te simți urmărit/ă, dacă vezi că cineva se apropie de tine amenințător, dacă auzi pași în apropierea ta deși nu neapărat și vezi pe cineva, dacă pleci dintr-un club și observi că un om (sau mai mulți) dubios vine după tine spre ieșire, dacă în club începi să simți că pierzi controlul asupra propriului corp (echilibru, libido crescut) și nu știi de ce, nu e asta intenția ta, când pur și simplu simți că ceva nu e bine, deși nu poți indica ce anume. Da, ascultă-ți instinctul, ăsta de conservare nu trădează. Nu te gândi că ți se pare, că ești paranoică. Dacă intuiția îți spune că vrei să te evapori de acolo, așa și trebuie să faci.
Ce faci ca să te protejezi?
În acest moment, când știi deja că cel mai probabil vei fi atacată, este un bun moment să cauți resurse externe sau interne care să te salveze din pericol. Adică pe stradă oprești un trecător, mai mulți trecători (știm bine că unii s-ar putea să te ignore – nu te oprești, continui), intri într-un magazin, cauți cu privirea un refugiu și faci tot posibilul să ajungi într-un loc sigur, populat, de unde să poți chema ajutor, luminat suficient. Dacă pleci din club și te urmărește cineva, întoarce-te, stai acolo și cheamă-ne, venim să te luăm. Dacă crezi că ți-au fost administrate droguri sau afrodisiace, anunță-ți prietenii (cei în care chiar crezi) că ai nevoie să stea cu tine non-stop până când ajungem să te luăm. Și apoi anunță-ne.
Nu suntem în filme ca Taken sau The Paradise Suite și nimeni nu vrea să își imagineze măcar, iar ca om trecut printr-o experiență din asta (din fericire oprită la timp) vă spun că te poți uita direct la agresor, să-l ai în fața ochilor și să nu ai habar ulterior dacă era blond, brunet, îmbrăcat în alb sau negru, deci nu știu dacă ajută să te străduiești să reții detalii. Mă îndoiesc că creierul se poate concentra la detaliile locului când viața îți e amenințată. Dar sunt deshisă la păreri avizate despre asta sau despre alte sfaturi. Cred că e mai eficient să te gândești la ce poți face să te aperi – tehnici de apărare, ce ai în geantă și poate fi folosit, cheie ascuțită de exemplu sau poate o pilă.
Telefonul, cum folosești telefonul acum? Dacă ai răgaz să suni la 112, fă-o. Poți să folosești însă telefonul și ca să-ți anunți contacte de urgență că ești în pericol și unde anume te afli, printr-o apăsare rapidă a butonului de On/Off de mai multe ori, depinde ce telefon ai. Găsiți în continuare ghiduri de la producători despre cum trebuie pregătite telefoanele ca să poată trimite mesaje SOS: iPhone, Samsung. Nu am găsit pentru Huawei, HTC sau Nokia. Dacă găsiți voi, dați de veste. Destinatarul ar trebui să primească un mesaj (MMS) prin care e anunțat că a primit un mesaj Emergency SOS și locația ta. La Samsung cred că face și fotografii cu ambele camere. Ca să vadă harta și fotografiile trebuie să aibă activă primirea de MMS-uri. Testați.
Dacă ai ceas cu localizare și acesta poate trimite mesaje SOS numerelor introduse în memorie, laolaltă cu locația.
Aplicația 112 transmite coordonatele geografice către serviciul de urgență cu o acuratețe de 30m. Astfel poziția va fi cunoscută doar prin apelare.
Ce faci dacă ai fost agresată? – poți face și acum lucruri pentru tine
În momentele agresiunii propriu-zise luptă, lasă-ți organismul să facă tot ce poate, lasă-l să adune toate forțele să lupte. Acum nu e loc de vreun gând de cum și unde să dau, cum să fac, nu e loc de frica să nu rănești, nu e loc de altceva decât de „eu acum trebuie să fac tot ce pot să mă salvez”. Dacă reușești să-l oprești oricum pentru câtva timp, ți-ai câștigat timp să fugi și să cauți ajutor în apropiere. Iar asta te poate salva. Nu renunța, nu crede că nu poți, ba da, poți, zgârii, muști, lovești cu piciorul, cu cotul, apuci orice obiect și-l lovești, dar ceva poți să faci.
Să presupunem că ai fost agresată și acum ești ținută ostatică undeva. Scopul tău în acest moment este să-ți conservi resursele cât mai bine astfel încât să găsești o cale de scăpare sau să fii găsită. Respiră adânc, respiră profund. Asta va ajuta la funcționarea mai bună a creierului tău și a întregului organism deopotrivă. În timp ce aștepți, dacă ai apucat să anunți pe cineva, te uiți în jur, asculți, miroși, te străduiești să identifici cât mai multe detalii despre unde ești și cum ai putea să ieși de acolo, dacă ești ținută ostatică de una sau mai multe persoane, dacă ai vreun fel de acces de comunicare cu cineva – ferestre, telefon, crezi că ești într-o zonă prin care circulă oameni, te-ar putea auzi cineva dacă strigi? Da, cred că dacă nu ai avut oportunitatea să anunți pe cineva că ești în pericol, poate fi o situație foarte grea, periculoasă, terifiantă și copleșitoare. Dar chiar și acum te aduni, îți pui bucățelele de suflet sfărâmat într-un colțișor pentru moment și te concentrezi la ce poți face. Acum lupta s-ar putea să nu fie o opțiune de luat în considerare, acum trebuie să studiezi, să găsești sau să creezi vulnerabilități de care să profiți să scapi. Nu renunța, caută o cale, o vei găsi.
Ăsta e ghidul meu deschis la sugestii de îmbunătățire, adăugiri și comentarii.
Aveți grijă de voi!
Evolove - Raluca Morcov 